Nu mai vreau să țip la copilul meu, ce să fac?

Aug 15, 2022

Ți s-a întâmplat vreodată situația de mai jos?

Este timpul să mergeți undeva, așa că intri în cameră în care copilul se joacă și spui ceva de genul: „Hei, mergem afară, hai să te încalți!” cu vocea ta cea mai drăguță.

Nu se întâmplă nimic, așa că încerci din nou cu răbdare „Poți să-ți pui pantofii, te rog?” urmată de:

„Este timpul să-ți pui pantofii.”

„Încalță-te”.

„Pune-ți pantofii.”

„ÎNCALȚĂ-TE ODATĂ!!”

Copilul confuz se uită la tine și spune ceva de genul: „Doamne, mamă, de ce țipi mereu?”

*Palma peste față*

Probabil că ai trecut prin această situație de mai multe ori, nici nu mai ții evidența. Să știi că nu ești singur. Cu toții am fost acolo.

 

„COPILUL MEU ASCULTĂ NUMAI CÂND ȚIP”

De multe ori ne uităm la alți părinți și nu înțelegem ce facem greșit. Adică, de ce ar putea alte mame să se descurce fără să țipe. Ce este în neregulă cu noi?

Dragul meu părinte, nu ești singurul care cere frumos iar atunci când primește numai ignoranță, începe să țipe. 

Poate că și tu le spui copiilor lucruri precum „nu mă asculți dacă nu țip”. Din păcate, acest lucru nu insuflă remușcare și schimbare la care speri într-un mod naiv. Ci le întărește și mai mult obiceiul!

Copiii ajung să se obișnuiască și să înțeleagă că nu trebuie să facă nimic până când nu aud țipete, până când mama/tata nu își pierde controlul.

Ei bine, cu siguranță nu vrei ca copiii tăi să te țină minte ca pe doamna nebună care țipa tot timpul, de aceea ești aici. Pentru a găsi alternative la țipat, strigat. 

 

DE CE NU FUNCȚIONEAZĂ ȚIPATUL?

Ei bine, ca să fim sinceri, când strigăm...copiii noștri învață pur și simplu să ne ignore.

Desigur, țipătul are efecte negative asupra dezvoltării copiilor noștri, dar principalul punct pe care vreau să-l înțelegi din acest articol este că pur și simplu nu funcționează.

Sau cel puțin, nu pe termen lung.

Cu cât strigăm mai mult, cu atât copiii noștri se obișnuiesc cu asta. Ei învață să se adapteze și devenim invizibili – până când înnebunim.

Și cel mai rău este că se pot obișnui chiar cu crizele noastre de furie, ceea ce înseamnă că fiecare explozie ulterioară trebuie să fie mai mare decât ultima doar pentru a le atrage atenția. Și acesta este începutul unui cerc vicios pe care niciunul dintre noi nu-l dorim.

Deci care este alternativa? Cum putem să-i facem pe copiii noștri să asculte, astfel încât să nu mai țipăm la ei?

Deși nu există nicio garanție că nu ne vom pierde vreodată cumpătul, este de ajutor să avem câteva strategii și alternative pentru a apela la ele atunci când răbdarea noastră a ajuns la capăt.

 

10 ALTERNATIVE CARE TE AJUTĂ SĂ NU MAI ȚIPI

Când ești supărat, este greu să găsești soluții raționale. De aceea recomand să îți faci câteva mementouri clare și simple la care să te întorci atunci când nu poți gândi limpede. 

 

1. NU REPETA…

… În schimb, schimbă cuvintele.

Nu spune același lucru în același mod de mai multe ori. Schimbă formularea, tonul vocii, limbajul corpului, viteza sau volumul. Dar prin volum, vreau să spun să fii mai liniștit. Dacă copilul nu ascultă, știai că îl poți păcăli să acorde mai multă atenție vorbind mai încet decât de obicei?

Ai putea chiar să devii mai creativ schimbându-ți vocea în ceva prostesc. A face lucrurile diferit sau a folosi umorul poate fi o modalitate excelentă de a-i atrage atenția.

 

2. NU COMPLICA LUCRURILE 

Dacă spui ceva de genul „Pune-ți jucăria deoparte. Este timpul să-ți iei pantofii, să-ți periezi părul și să mergi la baie. Ne întâlnim la ușă în 5 minute.” singurul lucru pe care copilul tău îl va lua din asta este: „Mai am 5 minute de joacă”.

Ori de câte ori este posibil, dați doar 1-2 instrucțiuni odată. 

Copiii au nevoie de instrucțiuni scurte și clare. Este mai probabil să asculte atunci când li se oferă instrucțiuni în mai multe reprize.

Sfat: Când este timpul să încheiați o activitate (joacă, timp pe ecran, baie, prieteni etc.), acordă un avertisment de 2-5 minute. Acest lucru îl va pregăti, făcându-l mai predispus să asculte atunci când este timpul.

 

3. NU COMANDA...

…Ci invită.

În loc să spui „Trebuie să pui jucăriile la loc”, încearcă „Hai să punem jucăriile la loc” sau „Mă poți ajuta să punem aceste jucării la loc?”

Data viitoare când îi ceri copilului să facă ceva, încearcă să înlocuiești pronume precum „tu” și „al tău” cu pronume precum „noi” și „al nostru”. Îl poți invita chiar să facă lucruri transformând instrucțiunile în întrebări.

Schimbări simple ca acestea fac ca abordarea noastră să fie mai puțin amenințătoare.

 

4. NU AMENINȚA…

…Acționează într-un mod neutru.

În calitate de părinți, este datoria noastră să introducem și să oferim consecințe. Unele sunt naturale, iar altele sunt alese de noi. Dar ce facem atunci când ne aflăm într-un moment tensionant? Acesta nu este un moment bun pentru a stabili o consecință, mai ales una de care nu ne putem ține.

Când suntem supărați, este ușor să oferim amenințări cu consecințe care fie sunt prea mari, fie nu se potrivesc cu „crima”. De exemplu, în loc de „Dacă nu faci curat acum, atunci…” încearcă „Îmi pare rău că ai ales să nu-mi urmezi instrucțiunile”, urmat de o consecință rezonabilă (și înrudită).

Păstrează limbajul corpului și tonul vocii neutre. Consecința este un rezultat al acțiunii copilului, nu o răzbunare de la un părinte nebun.

 

5. NU FII PREA VAG...

…Spune ce vrei să spui cu adevărat.

"E timpul să plecăm!"

Când? În 5 minute? Chiar în secunda asta?

Mult prea des spunem această expresie, iar și iar fără niciun rezultat. De ce nu suntem ascultați din prima?

Să vă spun cum funcționează de obicei. Sau cum vede copilul această expresie. „E timpul să plecăm!” și alerg în dormitor să iau ceva. „E timpul să plecăm!” și începe să merg prin toată casa pentru a stinge luminile. „E timpul să plecăm!” strig în timp ce alerg foarte repede la baie. Deja țip  „E timpul să plecăm!” în timp ce încep să schimb scutecul copilului mai mic.

Nu e de mirare că nimeni nu m-a luat în serios!

Trebuie să spunem ce vrem să spunem, când vrem să spunem. Trebuie să fim clari.

Și asta include și „Este timpul pentru masă” în timp ce facem multitasking.

 

6. NU CEDA

… Rămâi ferm.

Dacă ai cerut copilului tău să facă ceva de mai multe ori fără niciun rezultat, nu da din umeri gândindu-te „bine, nu merită să mă enervez”. Ci termină ce ai început!

Acest lucru este deosebit de greu pentru mamele cu mai mulți copii. Suntem adesea atât de prinși în alte lucruri încât ni se pare mai ușor să le uităm. Dar dacă vrem ca copiii noștri să învețe să asculte, trebuie să fim consecvenți. Trebuie să fim de încredere.

 

7. NU FI NEREAZONABIL

… Alege-ți bătăliile.

Dacă este vorba despre ceva important și avem nevoie ca copiii noștri să se supună, trebuie să rămânem fermi, așa cum tocmai am spus. Dar este totul întotdeauna atât de important?

Uneori, trebuie să slăbim puțin frâiele. Trebuie să facem un pas înapoi și să ne întrebăm dacă asta chiar merită bătălia, sau nu. Avem un scop sau doar încercăm să câștigăm o bătălie?

Una dintre cele mai grele părți la a fi părinte este renunțarea la un anumit control. Trebuie să ne educăm copiii și să menținem ordinea, desigur, dar trebuie să ne și înțelegem copiii.

 

8. NU O LUA PERSONAL...

… Rămâi adult.

Cu ani în urmă, când eram studentă, un profesor mi-a predat o lecție puternică. El a spus: „Știu că renunț la control imediat ce recurg la sarcasm”.

Este greu să recunoaștem, dar uneori începem să ne coborâm la nivelul copiilor noștri. Când începem să fim sarcastici sau defensivi, oferim control asupra situației copiilor noștri. Îi punem la putere – și ei știu asta.

Uneori, copiii sunt cei mai dulci, iar altădată sunt complet nebuni. Aceasta este doar o parte a dezvoltării copilului. Ei testează în mod constant granițele pentru a-și putea stabili zonele de siguranță, indiferent dacă este evident sau nu. Și este datoria noastră să-i ajutăm.

Așa că atunci când simți că pierzi controlul asupra maturității tale, găsește o altă cale. 

 

9. NU EXPLODA

… Ia o pauză.

Dacă totul eșuează și ești pe cale să-ți pierzi cumpătul, este timpul să iei o pauză și poate chiar să pleci e lângă copil.

Nu numai că este o modalitate excelentă de a-ți recâștiga controlul asupra emoțiilor, dar este și ocazia perfectă de a-ți învăța copiii o tehnică de gestionare a furiei. Copiii noștri urmăresc și învață din comportamentele noastre, așa că atunci când ne văd luând măsuri pentru a ne controla furia, află că este ceva ce pot face și ei.

Spune ceva de genul „Mami se simte supărată acum, am nevoie de o pauză rapidă” și spune-o cu voce tare. Există o putere incredibilă în a-ți numi emoția așa cum este. Numirea o face ceva care poate fi controlat și gestionat, decât ceva cu care nu știi cum să lupți.

 

 

10. NU RENUNȚA...

… Ia totul pe rând.

Cu toții suntem oameni și ne enervăm. Nu ne vom descurca întotdeauna perfect în orice situație.

Dacă o dai în bară, fii bun cu tine însuți. Nu ești un părinte rău. Îți iubești copiii și ești o mamă bună, altfel nu ai fi în căutarea alternativelor din acest articol.

 

 Țipatul poate fi un simptom al anxietății pe care o resimți ca părinte. Dacă vrei să afli dacă suferi de anxietate și să obții rezultate imediate, te invităm să faci testul nostru de anxietate pentru părinți.

Super Ghidul Părinților

Dragă părinte, ai nevoie de tehnici practice pentru a rămâne calm, a stabili limite clare, a te conecta cu copilul tău și pentru a te simți împuternicit în tot ceea ce faci.

Pur și simplu vei înțelege rapid din acest ghid cum să elimini certurile, tensiunea, țipetele sau lipsa de respect din familia ta.

Descărcat de peste 5000 de părinți 💜